Oamenii de stiinta cauta astazi fosile de om in locuri geologice ale caror sedimente corespund unor perioade in acord cu teoria oficiala a evolutiei speciei noastre. Daca ei au existat insa cu mult inainte, le vom gasi in zone mai vechi si intr-o stare de fosilizare mai avansata. Dar daca vom gasi fosile si mai vechi decat se crede, inseamna ca fie trebuie sa adaugam o parte in plus la istoria veche a omului si deci sa-i revedem intreaga evolutie, fie sa consideram ca specia umana nu este mai veche de 4 milioane de ani si sa rescriem legile geologiei.
In 1842 a fost gasit un craniu uman prost conservat intr-un strat de lignit vechi de 15-50 de milioane de ani, in Freiburg (Germania). Incepand cu 1850 au fost scoase dintr-o mina de aur din Table Mountain, in apropiere de Needles, in California, diverse fosile de mamifere (de mamut si bizon).
In 1863 au fost descoperite un disc din piatra si o bucata de craniu uman de Dr. R. Snell. Trei ani mai traziu, M. Mattison, proprietarul unei mine a degajat de sub un strat de bazalt un craniu uman complet care a fost studiat de Dr. L. Wyman de la Colegiul Harvard. El a stabilit ca acesta are 12 milioane de ani si este de un tip modern. Autenticitatea sa este neindoielnica.
In 1867, intr-un filon de argint la o adancime de 400 de metri, intr-o mina din Rocky Point la Gilman in Colorado, au fost gasite oase umane si sageti din arama. Stratul de pamant unde s-au descoperit acestea este in varsta de 135 milioane de ani.
In iulie 1877, la Spring Valley, in apropiere de Eureka, Nevada, patru prospectori au gasit ceea ce parea un os uman carbonizat prins intr-o roca de cuart maronie. Imdiat ce a fost ridicata roca, ei au descoperit o parte de femur, oasele genunchiului, gambei si piciorului intr-o roca unde aceste resturi au fost captive, veche de 185 milioane de ani.
In Italia, in anul 1870, intr-o mina de carbune, s-a gasit fosila unui hominid in varsta de 12 milioane de ani, botezat Oreopithecus. Un articol din Scientific American, publicat in 1880 raporteaza descoperirea unui craniu uman, a unor bucati de coaste si de vertebre precum si o clavicula, intr-o mina de fier in apropiere de Dry Branch, in comitatul Franklin (Missouri), la o adancime de 50 de metri alaturi de doua varfuri de sageti din silex si de carbune din lemn. Doua saptamani si jumatae mai tarziu, un metru si jumatate mai jos, Dr. Booth a gasit alte resturi (un femur, vertebre si alte bucati de lemn carbonizat) pe un strat de minereu de fier care purta urme de tesut. Varsta estimata a minereului este de 425 de milioane de ani.
In noiembrie 1926, in putul numarul 3 al minei de carbune din Bear Creek, la 80 km sud-vest de Billing (Montana) arheologul J.C.F. Siegfriedt a gasit un dinte uman (al doilea molar inferior) al carui smalt se transformase in carbon si radacinile in fier. Descoperirea s-a facut intr-un start vechi de 30 milioane de ani, dar ea nu a prezentat nici un interes si a cazut in uitare.
In 1958, Dr. J. Huerzeler de la Muzeul de Istorie Naturala din Basel a gasit la o adancime de 180 de merti, intr-o mina de carbune din Toscana (Italia) mana zdrobita a unui copil de 5 sau 7 ani de tip modern. Stratul in care a fost gasita a fost datat la 20 de milioane de ani. Descoperirea a fost insa imposibil de clasat si a ramas o enigma.
Un colectionar de roci, Lin Ottinger a gasit in 1973, in timp ce cupa unui buldozer lucra pentru a pregati o exploatare miniera in imprejurimile minei de cupru din Big Indian, la sud-vest de Moab in statul american Utah, o bucata de os si dinti. Curios de descoperirea sa, l-a rugat pe Dr. J.P. Marvitte, profesor de antropologie la Universitatea din Salt Lake City, sa analizeze ceea ce descoperise. In acelasi loc, putin mai tarziu, Ottinger a descoperit doua schelete umane de aparenta moderna dispuse natural intr-un strat in varsta de peste 100 de milioane de ani.
La inceputul anului 1980, intr-o exploatare a unei mine de carbune dezinfectata in aer liber, in apropiere de Mahanoy (Pennsylvania) Ed Conrad a facut mai multe descoperiri tulburatoare. In primul rand a gasit o roca ce continea o incluziune a carei contururi semanau cu un craniu vazut de deasupra. Apoi a dat peste o piatra care semana in mod straniu cu craniul unui antropoid mare. A urmat o noua incluziune intr-o roca, de data aceasta a unui craniu vazut din profil cu aceleasi protubetante de os si femur si de tibie. Oasele au fost estimate a fi vechi de 280 de milioane de ani. Oamenii de stiinta s-au speriat. Asa ceva li s-a parut de-a dreptul imposibil. Si totusi...ele exista!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu