Exploreaza Spatiul Extraterestru

Eu folosesc un program numit Google Earth .
Cu acest program pot vedea mai de aproape galaxiile;constelatiile;stelele;etc.
Il puteti descarca de aici : http://earth.google.com/download-earth.html

Un pui de extraterestru, găsit de fermieri

"Un pui de extraterestru" a fost găsit, în mai 2007, de nişte fermieri într-o capcană pentru şoareci, acesta încă mai respira atunci când a fost descoperit, muncitorii înecându-l, relatează stirileprotv.ro, citând site-ul www.bild.de.
În mai 2007, un aşa-zis " pui de extraterestru" ar fi fost găsit de nişte fermieri într-o capcană pentru şoareci. Încă respira când au dat de el, povestesc bărbaţii.

Tot ei spun că micul "extraterestru" se zbătea şi scotea sunete atât de înspăimântătoare, încât au fost nevoiţi să-l înece. Au reuşit să-i curme viaţa abia la a treia încercare, ţinându-l ore întregi sub apă, potrivit sursei citate.

Fermierii au fost de acord abia la sfârşitul anului trecut să renunţe la preţioasa captură în favoarea cercetătorilor, care s-au şi apucat de teste, iar rezultatele au fost surprinzătoare.

Forma corpului neobişnuitei vieţuitoare prezenta caracteristici întâlnite atât la şopârle, cât şi la oameni. Creierul său era foarte mare, în special partea posterioară, care la om este responsabilă cu învăţarea şi memoria. Tocmai de aceea, oamenii de ştiinţă au tras concluzia că trebuie să fi fost o fiinţă extrem de inteligentă.

Moderatorul unei emisiuni despre OZN-uri, Jaime Maussan, a facut publică întreaga poveste şi a arătat în premieră fotografii cu strania vietate : "Sunt sigur că este real", a exclamat el. Maussan încearcă să dea acum de urma unui al doilea "extraterestru", care ar fi fugit de lângă cel capturat atunci când fermierii şi-au făcut simţită prezenta.

În regiunea unde a fost descoperită creatura, oamenii raportează adesea apariţiile unor OZN-uri, precum şi ale deja celebrelor cercuri din lanurile de cereale.

Argumente privind prezenţa extratereştrilor (ET)

Surse adunate de mine:


În sprijinul acestei ipoteze sunt dovezi – apreciate că sunt evidente de unii specialişti în materie - ale existenţei extratereştrilor ca şi a prezenţei lor pe Pământ. În principal se iau în considerare marile enigme ale civilizaţiei umane care, pentru sintetizarea argumentelor, au fost sistematizate (grupate) în:
Dovezi materiale

* piramidele, vechi de 4 500 ani atât din Egipt cât şi din Mexic precum şi Sfinxul care a fost construit în anul 10 500 î. Hr. Din unele studii din ce în ce mai aprofundate ale monumentelor de la Giseh (Egipt) – piramidele şi Sfinxul, rezultă că acestea au fost proiectate şi construite folosindu-se cunoştinţe şi tehnici mult superioare stadiului vremii respective (orientarea, dimensiunile, îmbinările blocurilor de piatră, transportul şi ridicarea coloşilor de piatră, forma piramidală care determină fiinţelor şi obiectelor aflate în piramide profunde transformări structurale şi aşa mai departe). Apreciindu-se că piramidele sunt mesaje lăsate de extratereştri, aceste mesaje precum şi scopurile pentru care au fost ridicate nu se cunosc nici acum.

Astfel, piramida lui Keops a fost orientată pe axele geografice cu o perfectă exactitate; are o înălţime de 146,6 metri, lungimea bazei de 230,30 metri (peste 5,3 ha suprafaţă) cu o înclinare a pereţilor laterali de 51 de grade şi 51 de minute. Înălţimea piramidei multiplicată de un milion de ori reprezintă distanţa de la Pământ la Soare. Este constituită din 2.500.000 de blocuri de piatră de peste 2,5 tone fiecare adică are 6.250.000 tone. Blocurile de piatră sunt perfect şlefuite, contactul între ele se realizează pe întreaga suprafaţă fără a fi necesară folosirea de liant.

* construcţiile uriaşe de tip „bază spaţială” din deşertul peruan, lucrări gigantice, de tip piste de aterizare / decolare, semnale vizibile de la foarte mare distanţă, unele ce pot fi desluşite numai dacă sunt privite de la mare înălţime.

* terasa de la Baalbek ( munţii Antiliban) cu dimensiuni de 134 m x 113 m alcătuită din blocuri de piatră de 25 x 4,6 x 4,6 m cu greutatea medie de 0,75 tone şi cu greutatea maximă de 2 000 tone;

* desenele în care apar vehiculele spaţiale nepământene (Ellora – India), pe vase străvechi de bronz (provincia chineză Yuaman şi din San Salvador, în descrierile din Ramayana – India, în picturile icoanelor din Biserica lui Bucur, biserica Sfântul Spiridon din Bucureşti şi Biserica Domnească din Târgovişte, în mânăstiri din Iugoslavia, în picturile din Catedrala Gotică din Cuenca (Spania), în tablouri ale pictorilor celebri cum sunt: Filipo Lippi din secolul XV, pictorul veneţian Carlo Crivelli din secolul XV, pictorul flamand Bert De Gelder din sec. XVIII, aflat sub îndrumarea artistică a lui Rembrandt.

* desenele rupestre din peşterile de la Tassili (Sahara), din grota Altamira (Spania) a căror vechime este de 20 000 de ani, picturi murale dintr-o peşteră din munţii Kimberley – Australia cu o vechime estimată la 10 000 – 30 000 de ani, picturile din peşterile din Uzbekistan şi din munţii Pirinei; toate reprezintă obiecte zburătoare şi figuri paleoastronautice;

* Desenele şi basorelieful de pe lespedea funerară din piramida de la Palenque (Mexic) în care sunt înfăţişate rachete.

* marile statui din Insula Paştelui (insulă vulcanică situată la 3 000 de km de coastele statului Chile, cu o populaţie de maximum 3 000 de suflete); unele statui cântăresc 50 de tone şi au mai mult de 20 m înălţime. Reprezentările uriaşe (statuile) numite Moai nu au fost niciodată sculptate acolo, ci transportate după realizarea lor; trăsăturile capetelor nu seamănă cu nici o rasă de pe Pământ. Probabil că această insulă a fost, cândva, unul din locurile înalte ale lumii şi, poate, un punct de contact cu alte civilizaţii nepământene; altfel: de ce acolo, de ce statui uriaşe, cum altfel s-au sculptat şi transportat? ( istoricul Francis Mazière)

* Figurile colosale de la Cambridge (Anglia) care se consideră a fi dispuse ca un marcaj special de semnalizare aero care nu se pot vedea plastic decât de la foarte mare înălţime;

* Coloana Ashoka din complexul Qutub Minar din Delhi, India, aflată în curtea templului mare din Delhi (India), veche de 4 000 ani, făcută un bloc de fier masiv. Până în prezent coloana nu prezintă nici o urmă de alterare sau ruginire, rămânând tot timpul inoxidabilă ;

* Poarta Soarelui monolitul de 9 tone şi înalt de 3 metri de lângă Tiahuanaco (Oraşul Morţilor) – lângă lacul Titicaca - din Peru al cărui frontispiciu poartă, în basorelief, inscripţii hieroglifice, care, după ce a fost descifrate au relevat un calendar foarte complex care provenea dintr-o epocă mult anterioară epocii terţiare şi care corespunde cu ciclurile planetei Venus.

* Drumurile incaşe de pe platoul peruvian Nazca din Peru situat pe un înalt pisc andin, care nu duc nicăieri, sfârşindu-se toate, brusc, pe buza prăpastiei; acestea capătă forme uluitoare privite de la mare altitudine şi s-a concluzionat de cercetători că există un raport direct între traseele lor şi traiectoriile diferiţilor aştri sau că indică precis poziţia unor constelaţii.

* Capetele din jungla mexicană foarte fin sculptate în bazalt, de 3 metri înălţime, fiecare de 20 tone, transportate pe o distanţă de peste 100 km, într-o epocă în care olmecii (popor din protoistorie) nu cunoşteau nici roata, nici leagănul de transport, nici utilizarea metalelor (drept unelte); în prezent, cu unelte de oţel, bazaltul se lucrează foarte greu. Un astfel de cap poartă o stranie cască rotundă, aplatizată ce seamănă cu o cască pneumatică din zilele noastre.


[modifică] Anomalii geologice şi meteorologice.

Au existat pe Terra mari anomalii geologice care, până în prezent nu au putut fi explicate, elucidate prin / de teoriile clasice cunoscute, cu toate strădaniile oamenilor de ştiinţă. Aceste fenomene geologice neexplicate, presărate în timp şi spaţiu de-a lungul evoluţiei planetei Pământ, sunt consemnate a fi petrecute începând din perioada protoistorică în marile cărţi ale omenirii (Biblie, Coran, Ramayana etc.) cât şi in istoriografia modernă şi contemporană care consemnează inclusiv anomaliile petrecute în contemporaneitate. Astfel:

* Există în regiunea Tungusk – Rusia, de-a lungul fluviului Ienisei un teritoriu cu o rază de cca. 100 km în care pădurea (taigaua) a fost devastată, iar vegetaţia a fost arsă pe o rază de 48 km. La data de 30 iunie 1908 locuitorii au văzut un glob imens de foc şi imediat au auzit o explozie a cărei undă de şoc a fost înregistrată până şi de seismografele din Anglia; s-a constatat o căldură de 1 000 °C care a fost determinată şi la 60 km distanţă precum şi o trepidaţie corespunzătoare unui cutremur de pământ înregistrată la o distanţă de 960 km iar norii radioactivi au fost observaţi la Londra. Până de curând s-a acreditat ipoteza unui meteorit, însă nu s-a descoperit nici un crater, nici o urmă de corp venit din spaţiul extraterestru.

Locuitorii au murit ulterior de boli necunoscute în epocă, prezentând aceleaşi simptome cu cei expuşi mai târziu radiaţiilor atomice. Locuitorii au declarat că au văzut pe cer o ciupercă uriaşă; explozia din teritoriul Tungusk a echivalat cu 300 mil. tone combustibil.

S-a emis ipoteza că o navă spaţială de pe altă planetă a aterizat / s-a distrus în taigaua rusă.

* În Noul Quebec din Canada, s-a descoperit în anul 1950 un crater cu o rază de 108 m şi de 1215 m adâncime – denumit Pământul lui Cain – fără a se depista urme de meteoriţi. Pe malul lacului format în acest crater , s-a constatat o anomalie magnetică, datorată unei materii străine, nepământene. Craterul are dimensiunile celui din Siberia (Tungusk), ceea ce alimentează ipoteza unui accident spaţial, a exploziei unei nave extraterestre.

* În deşertul Gobi (Rusia) şi în deşertul din vestul S.U.A. peisajul dezolant lasă loc ipotezei unui cataclism nuclear. Pădurea pietrificată (aflată în Parcul Naţional din Arizona – S.U.A.) are arbori enormi deveniţi piatră, trunchiuri în culori vii asemenea pietrelor preţioase care nu lasă nici o îndoială asupra unui imens cataclism petrecut cu 100 de milioane de ani înaintea erei noastre; nu se poate explica acest fenomen geologic. Manuscrisele mexicane consemnează „un foc venit din cer care smulge ochii, carnea şi intestinele”. Explozie nucleară!?


[modifică] Concluzii ale unor analize şi realităţi.

La aceste categorii de dovezi, se adaugă şi concluziile unor analize minuţioase ale unor fapte şi realităţi concrete care atestă ipoteze paleoastronautice. Sunt avute în vedere:

- artefacte misterioase pe care ştiinţa de astăzi nu le poate explica;
- trepanaţii craniene;
- prelucrări metalice miraculoase;
- freze de mare precizie;
- cunoştinţe astronomice, matematice şi terapeutice ce uimesc prin exactitate şi calitate, compatibile numai cu nivelul ştiinţei noastre moderne;
- folosirea unor energii neconvenţionale neimaginate în prezent;
- transportul şi asamblarea în opere unice de cantităţi imense de piatră;

toate acestea petrecute şi folosite cu zeci de mii de ani în urmă, sunt tot atâtea argumente pentru cei ce susţin existenţa pe pământ a extratereştrilor, despre o imixtiune străină, despre un aport extern de inteligenţă.

Monumente de literatură, artă, geografie şi teologie – cu autori ca Platon (descrie Atlantida), Lucanus ( are afirmaţii exacte, precise referitoare la clima şi la coordonatele antarctice), Dante (scrie despre unele constelaţii ale emisferei australe), Swift (a determinat numărul, orbitele, dimensiunile şi vitezele sateliţilor planetei Marte) şi alţii care au făcut aceste afirmaţii exacte despre nişte adevăruri descoperite mult mai târziu.

Un element comun scrierilor şi legendelor scrise şi orale îl constituie descrierea unor catastrofe planetare, catastrofe ce pot fi naturale – ciocnirea pământului de către asteroizi, comete, alte corpuri cereşti, dar şi provocate de vizitatorii Pământului din motive rămase necunoscute.


În Pakistan se găsesc ruine ale unor oraşe mari şi complexe care se atribuie a fi fost ale Imperiului Rama, care s-a dezvoltat acum aproximativ 17 000 de ani; acest imperiu a existat cu câteva mii de ani după presupusul început al civilizaţiei atlante. Un episod din poemul naţional indian Mahabhara este invocat drept dovadă a presupunerii că a existat un război între Civilizaţia Atlantă şi Imperiul Rama în care s-au folosit arme nucleare. În acest poem se descrie „un uriaş mesager al morţii care a transformat în cenuşă întreaga rasă”; „un singur proiectil având puterea întregului univers”, „după câteva ore toată hrana era infectată”. La Mohenjo-daro, unul din oraşele Rishi ale Imperiului Rama, excavaţiile arheologiice au scos la iveală schelete care zăceau pe străzi ca şi cum un dezastru apocaliptic s-ar fi abătut peste oraş, schelete radioactive, cele mai radioactive resturi umane de la tragedia de la Hiroşima.

Surse paraistorice cum sunt:

-Simbolurile;

- Calendarele criptice (rituale) egiptean, asirian, indian şi mayaş; calendarele se referă la marile catastrofe din sistemul nostru solar – cunoscute sub numele generic de potop. Se adaugă ca dovezi spirituale: Vechiul Testament, Biblia, Talmudul, vechile scrieri budiste, incaşe, aztece, sumeriene, chineze etc. care au aceiaşi idee comună de începuturi ale credinţei stirpei lor.

-Mitologiile greacă şi romană, legendele, miturile consemnate în scrierile anticilor, în Vechiul Testament, Biblie (consemnate ca Apocalipse), Coran, Talmud, Mahabharata şi Ramayana (epopei sanscrite – India – din sec. IV î. Ch.), vechile scrieri budiste, incaşe, aztece, sumeriene (locuitori cu o civilizaţie deosebit de avansată pentru acea perioadă ai teritoriului sumer aflat în ţinutul Mesopotamiei în mileniul IV – III î. Ch.), chineze, au aceiaşi idee comună referitoare la începuturile existenţei strămoşilor lor.

În toate sursele paraistorice precum şi în mitologii, legende şi mituri se fac referiri directe şi fără posibilitate de interpretări la fiinţe sosite pe calea aerului, din cer, răpiri de pământeni în alte lumi pentru examinare şi eventual iniţierea oamenilor, consideraţi mai dotaţi, cu unele cunoştinţe ce depăşeau cu mult nivelul de cunoaştere la acea vreme, vehicule spaţiale nepământene, altele asemenea. Aterizările şi decolările acestor vehicule spaţiale sunt descrise, cu evidenta sărăcie de cuvinte şi expresii proprie unei civilizaţii puţin evoluate, dar evident ca fiind foarte asemănătoare cu aterizările şi decolările actualelor navete spaţiale moderne.

În toate miturile şi legendele lumii se vorbeşte despre „giganţi”, „zeii albi” care au venit de pe alte planete ca să-i civilizeze pe pământeni. Astfel, un istoric francez pe nume Francis Meziere, a studiat tradiţiile locuitorilor Insulei Paştelui referitoare îndeosebi la colosalele statui. Indigenii au spus că secretele existenţei acestor statui – cele mai vechi din perioada arhaică – au fost pierdute şi nu mai există Mana. Mana este o forţă vitală, magică, ascunsă, pe care iniţiaţii ştiau pe timpuri să o controleze. Cei ce au sculptat Moai (reprezentările uriaşe din Insula Paştelui) dispuneau de tehnici secrete care le permiteau, prin intermediul unei energii vibratoare, a „manei” să mişte şi să sculpteze statuile. Aceste lucrări au fost aduse prin aer, „zeii albi” dirijând deplasarea cu ajutorul unui baston care trimitea o lumină roşie foarte puternică. Insula Paştelui, ca toate insulele Polineziei constituiau un continent locuit de ari, oameni foarte înalţi şi puternici rezultaţi din fecundarea femeilor localnice de către „zeii albi”.

Existenţa uriaşilor, giganţilor s-a demonstrat şi prin descoperirea, în Franţa, a scheletului unui om ce trăise în secolul I, ce era înalt de 25 picioare ( 7.62 m ! ), precum şi prin existenţa în mai multe locuri din lume a monumentelor ciclopeene cum ar fi: obiecte de piatră (folosite, nu ustensile simbolice) găsite în Moravia a căror dimensiune depăşea 3-4 m şi care cântăreau peste 15 kg fiecare; la Tiahuanaco, în Peru, s-a descoperit un oraş întreg construit pe măsura unor oameni a căror statură normală era de aproximativ 3-4 m.

Un astronaut de pe Apollo 14 susţine că extratereştrii i-au contactat pe oameni în mai multe rânduri, însă guvernele au ascuns acest lucru

Extratereştrii i-au contactat pe oameni de mai multe ori, însă guvernele au ascuns adevărul timp de peste 60 de ani, susţine cel de-al şaselea astronaut care a păşit pe Lună, citat de Daily Mail.
Foto (1)
Un astronaut de pe Apollo 14 susţine că extratereştrii i-au contactat pe oameni în mai multe rânduri, însă guvernele au ascuns acest lucru Vezi Galerie Articol

Astronautul de pe Apollo 14, dr. Edgar Mitchell suţine că a ştiut de vizita unor OZN-uri pe Pământ, în timpul anilor în care a lucrat la NASA, însă de fiecare dată ele au fost ascunse.

Dr. Mitchell, azi în vârstă de 77 de ani a declarat într-un interviu la radio că acele surse de la agenţia spaţială care au luat contact cu extratereştrii i-a descris ca fiind "fiinţe mici, care arată ciudat pentru noi".

El a mai spus că adevăraţii extratereştrii sunt foarte similari cu imaginea tradiţională pe care oamenii au creat-o până acum pentru ei, şi anume au o siluetă mică, un cap mare, şi ochii de asemenea foarte mari.

O comparaţie la nivel de tehnologie între cele două lumi, este cu siguranţă în defavoarea noastră, susţine astronautul. Potrivit acestuia, tehnologia oamenilor "nu este, nici pe departe atât de sofisticată ca a lor", iar "dacă ei ar fi fost ostili, noi am fi dispărut de mult timp".

Edgar Mitchell, alături de comandantul navei Apollo 14, Alan Shepard, deţine recordul pentru cea mai lungă plimbare pe Lună, cu o durată de nouă ore şi 17 minute, în timpul misiunii lor din 1971.

''Se întâmplă să fi fost suficient de privilegiat să aflu că am fost vizitaţi pe această planetă şi că fenomenul OZN-urilor este real. A fost foarte bine acoperit de către toate guvernele, timp de 60 de ani, dar încet-încet aceste informaţii au ieşit la iveală, iar câţiva dintre noi am fost privilegiaţi să fim înştiinţaţi cu privire la aceste lucruri'', a declarat Edgar Mitchell.

Oficialii NASA au negat imediat comentariile lui Mitchell. Într-un comunicat oficial, purtătorul de cuvânt al agenţiei spaţiale americane a declarat că ''NASA nu urmăreşte OZN-uri. NASA nu este implicată într-o activitate de acoperire a existenţei extratereştrilor pe această planetă, sau oriunde în Univers''.

''Domnul Mitchell este un foarte bun american, dar noi nu îi împărtăşim opiniile pe acest subiect'', au încheiat oficialii NASA.

Cititi documente rupte din cele mai controversate dosare ultra secrete ! NASA

Pentru a parcurge distante astronomice , extraterestrii trebuie sa fie foarte rabdatori sau sa dea dovada de ingeniozitate . Natura le poate oferii o alchimie spatio-temporala , relativitatea generalizata . Enuntata in 1915 de Albert Einstein , aceasta teorie este de o bogatie conceptuala fara egal . Fizicienii numesc aceste posibilitati ciudate fizica " exotica " . Ideea de baza consta in utilizarea uimitoarei geometrii a Universului , cunoscuta sub numele de curbura spatio-timpului . De la Einstein , stim ca spatiul seamana mai mult cu o tablas ondulata decat cu un covor plan . Pentru a se deplasa de la un punct la altul al acestui Univers , lumina si materia urmeaza in mod obligatoriu profilul lui ondulat . Oare extraterestrii au gasit mijlocul sa sape tunele in Universul (ondulat) , si sa-si treaca prin ele navele , ca un tren care trece prin munte ? Problema are sens chiar si pentru noi pamantenii . Ar exista in spatiu "gauri de vierme" - acesta este numele oficial care ar corespunde acestei descrieri . Aceste gauri cuidate , care masoara cam 10 la -13 cm si nu traiesc decat 10 la -20 secunde , nu sunt stabile in spatio-timp , caci , ca si tunelele minelor , ele se prabusesc sub propria greutate ( presiune gravitationala) . Oare extraterestrii au reusit sa construiasca "structuri de sustinere" pentru a evita prabusirea tunelelor ? Gaurile de vierme sunt formate din energie gravitationala produsa de prabusirea unei stele supermasive in ea insasi . Conform relativitatii generalizate , densitate unui corp curbeaza spatiul . Cu cat o stea este mai densa , cu atat mai mult "scobeste" " covorul " tridimensional al spatiului ( ca o bila de biliard pe un cearceaf intins ) . Dincolo deo densitate critica , steaua "perforeaza covorul" : atunci apare o gaura neagra , care ea insasi poate da nastere unei gauri de vierme . Gaura neagra ar fi intrarea unei gauri de vierme . Construirea unei "schele" in interiorul gaurii de vierme inseamna - in termeni gravitationali - tapisarea interiorului gaurii cu energie negativa , adica un camp respingator care se opune campului atractor al gravitatiei . E vorba de faimoasa antigravitatie care , provoaca un efect de respingere intre doua mase si anuleaza atractia gravitationala exercitata de o planeta sau de oricare alt corp solid . Cercetatorii pamanteni au reusit deja sa obtina energie negativa la scara microscopica ( efectul Casimir ) , dar nu se stie daca poate sa existe la scara macrscopica . Or , trebuie ca tunelul sa aiba un diametru mai mare decat cel al navei . Din nefericire , gaurile de vierme si energia negativa , apeleaza la o fizica necunoscuta noua , aflati la jumatatea drumului intre relativitatea generalizata si fizica cuantica . Pentru a parcurge cu repeziciune distante mari , extraterestrii dispun si de alt mijloc : ar putea sa se foloseasca de caracteristicile de expansiune ale Universului . Doua regiuni ale Universului se departeaza una de cealalta cu o viteza proportionala cu distanta lor , chiar daca , local , ele sunt imobile ( spatiul se dilata ) . Astfel , spatiul din jurul galaxiei noastre se misca cu viteza luminii fata de alte spatii sutuate la 15 miliarde de ani lumina de el . Expansiunea consta intr-o miscare , nu a materiei sau a luminii , ci a cadrului spatio-temporal care le contine . Consecinta surprinzatoare : in acest cadru , limita vitezei luminii nu mai e indispensabila . Este suficient ca doua regiuni sa se afle la o distanta de peste 15 miliarde ani-lumina pentru ca ele sa se deplaseze , una fata de alta , cu peste 300.000 km/sec ! Daca extraterestrii stapanesc spatio-timpul , ce-i impiedica sa creeze o expansiune artificiala in jurul navei lor ? Precum o plansa de surf , nava ar fi atunci dusa de valurile de expansiune cu o viteza superluminica , ramanand insa imobila fata de lumina si de materia locala . Asta ar implica fara indoiala punerea la puncta unei tehnologii apte sa creeze fascicule coerente ( ca laserele ) de energie gravitationala , pentru a modela curbura spatiala ! Un alt mod de calatorie , este teleportarea ilustrata in serialul Star Trek . E vorba de a transforma in graunte de lumina atomii care compun un corp ( indiferent de corp ) . Acesti fotoni strabat spatii incomensurabile cu viteza luminii , fara probleme de energie . La sosire recumpunandu-se corpul initial . Ramane o problema esentiala . Care e , in ceea ce priveste informatia , numarul de date necesare recompunerii unui corp ? Trebuie mai intai sa se cunoasca pozitia fiecarui atom in corp precum si stadiul lui de energie , ceea ce ar insemna , pe putin , echivalentul unei pagini de text pentru fiecare atom . Deoarece nu cunoastem caracteristicile fizice ale extraterestrilor , calculele noastre se bazeaza pe date umane . Numarand 10 la puterea 28 atomi pentru fiecare fiinta umana , informatia ar ocupa o carte cu 10 la puterea 28 pagini ! Asta ar insemna mai mult decat toate textele scrise de la descoperirea scrisului ! Chiar daca stocam aceste date sub forma de biti , pe dischete , ar fi nevoie cam de 10 milioane de ani pentru inregistrarea lor , si tot atata timp pentru citirea acestora ! Pe scurt , pentru teleportarea unui singur om ar fi nevoie de vreo 20 de milioane de ani ! Si asta nu e tot ! Pentru a transforma in lumina fiecare atom al corpului omenesc ( sau umanoid ) , ar trebui sa se foloseasca o energie echivalenta cu 1500 de bombe cu hidrogen de o mega tona fiecare ! In fine , teleportarea este o problema aproape fiziologica . Spiritul si memoria vor fi oare recunoscute in acelasi timp cu corpul ? Pana la urma , poate ca aceste probleme plauzibile pentru noi numai teoretic , ar putea sa fie o nimica toata pentru fiinte mult mai evoluate decat noi . Ajunsi in apropierea planetei albastre , extraterestrii se vor confrunta cu o problema grava : vidul cosmic ii succed miliardele de atomi si molecule ale atmosferei noastre . Ca si cum ai vrea sa faci o pasare sa zboare prin apa marii . Extraterestrii trebuie obligatoriu sa se adapteze gravitatiei si straturilor dense de aer . Numai ca OZN-urile observate se deplaseaza fara zgomot , ultra-rapid si par sa sfideze legile elementare ale gravitatiei ! Sa luam unul dintre exemplele cele mai cunoscute si sa incercam o explicatie stiintifica . La 8 ianuarie 1981 , pe la orele 17 , un sef de atelier pensionar care lucra in gradina , la Trans-en-Provence (Franta) , a zarit o nava , avand forma a doua farfurii rasturnate una peste alta . Trecand pe deasupra copacilor , nava a aterizat la cativa metrii de el , cu un zgomot metalic infundat . Fara sa-i fie frica , martorul s-a apropiat de aparat . Acesta , s-a ridicat atunci de pe sol , scotand un suierat usor , si si-a luat zborul cu o viteza fenomenala in directia nord-est ! Jandarmii si expertii de la GEPAN au sosit curand la fata locului si au gasit pe sol o urma circulara in forma de coroana . Analizand lucerna salbatica din vecinatatea urmelor , laboratorul de toxicologie vegetala a constatat ca sistemul lor fotosintetic a fost modificat . Vegetatia suferise un traumatism ! Forma navei , modul de deplasare si absenta zgomotului de motor sunt tipice pentru descrierile de OZN-uri . Numerosi martori vorbesc de o stare de soc fizic ( cand sa-u aflat in apropierea unui OZN ) , de oprirea motorului masinii si noaptea , de halouri luminoase in jurul obiectului ! Alta enigma este levitatia OZN-urilor despre care se relateaza atat de des . Trebuie sa recunoastem ca acest fenomen NU are o explicatie stiintifica clasica . Trebuie deci sa se faca apel la antigravitatie . Iesind dintr-o gaura neagra , navele s-ar imobiliza opunandu-se gravitatiei terestre . Pana la urma , numai extraterestrii care vor sti sa stapaneasca legile naturii vor putea sa intreprinda invazia atat de des anuntata ! Pentru pamanteni insa , aflati in zorii secolului XXI , vizita lor ramane un mister la care stiinta aduce raspunsuri foarte putine !

Dilatarea timpului in spatiu

Dilatatia timpului
------------------------

Acest efect , descris pentru prima oara de Albert Einstein (1879-1955) in anul 1905 , ar avea o mare influenta asupra echipajului unei nave cosmice care ar zbura cu viteza luminii ( c = 300.000 km/sec ) . Timpul pentru astronauti sa-r scurge , comparativ cu al oamenilor de pe pamant , mult mai incet . Si aceasta cu atat mai mult cu cat zborul cosmic ar avea o durata mai mare . Micul tabel care urmeaza va poate explica :
---------------------------------------------------------------
10 ani de zbor stelar = 25 de ani pe pamant
---------------------------------------------------------------
15 ani de zbor stelar = 80 de ani pe pamant
----------------------------------------------------------------
20 ani de zbor stelar = 270 de ani pe pamant
------------------------------------------------------------------
25 ani de zbor stelar = 910 de ani pe pamant
------------------------------------------------------------------
30 ani de zbor stelar = 3100 de ani pe pamant
--------------------------------------------------------------------
Exista numeroase mituri pe intregul pamant care fac descrieri uluitoare prin asemanarea lor , despre asemenea evenimente : persoanele care au fost luate de "zei" numai pentru scurt timp , la intoarcere nu sa-u mai putut intalnit cu neamurile sau prietenii lor . De unde provine oare aceasta stiinta despre fenomene care apar doar atunci cand o nava cosmica ar atinge viteza luminii ?

Aparitii in Triunghiul Bermudelor si distorsiunea timpului

Zona misterioasa unde se pierd nave si avioane este cuprinsa intre Florida, Arhipelagul Bermude si Porto Rico a fost denumita Triunghiul Bermudelor. S-au lansat numeroase ipoteze, de la cele mai serioase pana la cele mai fanteziste. Iata unele dintre ele: variatii subite ale nivelului marii eruptii vulcanice submarine, furtuni sau gauri in ocean care inghit navele si avioanele acte de piraterie, fenomene de disociere a materiei printr-un efect de rezonanta acustica, rapiri efectuate de extraterestri, brusca eliberare de gaz aflata pe fundul marii ca urmare a unei activiatti seismice.

Dar ceea ce este mai putin cunoscut sau mediatizat, sunt aparitiile care se semnaleaza regulat in aceasta regiune. Ele sfideaza logica si par sa puna in discutie conceptia noastra despre spatiu, timp si materie.

Aparitii stranii. La 17 februarie 1935, un avion fantoma a plecat in tacere in ocean in larg la Daytona Beach, in prezenta a sute de martori. In acel loc marea nu este foarte adanca si au fost declansate imediat cercetari. Dar nu s-a gasit nici o epava si nu a fost declarat nici un avion disparut. In cursul lunii iulie 1975, un grup de oceanografi au traversat o furtuna magnetica. Jim Thorne a vrut sa filmeze aceste descarcari enorme de energie insa la developare, fotografia a aratat, dincolo de o stralucire, o nava cu panze patrate, in timp ce in acea zi, nici o nava nu se afla acolo. John Sander, steward pe Queen Elisabeth 1, a vazut un avion mic, a zburat aproape razant cu suprafata marii in apropiere de pachebot. Un ofiter si un alt marinar au fost si ei martori la acest eveniment. Nava s-a oprit si a trimis o salupa dar salvatorii nu au reperat nici un fel de stricaciune.

Distorsiuni ale timpului. Una dintre intamplarile cele mai stranii a fost traita de Helen Cascio. S-a imbarcat pentru un zbor spre Tuk Island la comanda unui Cessna 172, cu un pasager la bord. La ora prevazuta pentru sosire, un avion Cessna 172 se invartea deasupra insulei insa a plecat fara a ateriza. La sol avionul a fost zarit si chiar au fost capturate mesajele pilotului insa ea nu parea sa auda nimic. "Nu inteleg nimic. Trebuia sa vad orasul, aeroportul. Dar, acolo jos nu este nimic. Este complet desertic!" Turnul de control a incercat sa ia contact cu pilotul insa acesta parea orb si surd. Controlorii de trafic aerian, au vazut brusc avionul facand o curba larga si disparand intr-un banc de nori din care nu a mai iesit niciodata. Totusi, acest avion era cat se poate de real si pilotul isi anuntase aterizarea dandu-i identificare turnului de control. Dupa cum a declarat Helen Cascio, insula avea un aer de desert total ca in perioada cand omul nu contruise nici orasul nici aeroportul. Parea o insula pustie! Oare acel avion misterios revenise din alte secole? Era vorba de o iluzie temporala sau de o distorsiune de timp cat se poate de reala?

Triunghiul Bermudelor. Marea a aparut acum 4,5 miliarde de ani. Ea a fost leaganul vietii si elementul care a permis aparitia si dezvoltarea intregii vieti pe Terra. Cu toate acestea oceanul este ultima regiune neexplorata a planetei. Incepem sa intrezarim fenomenele fizice care se produc pe fundul marilor de decenii. Misterul Triunghiului Bermudelor face cu siguranta parte din aceste fenomene naturale. De secole, acest triunghi blestemat este teatrul unor accidente care se produc regulat si parca non stop. Gratie procesului tehnologic acum putem avansa ipoteze fiabile privind aceste misterioase disparitii de avioane si de nave.

Disparitii in cursul secolului XX. S-au inregistrat aproape 100 de disparitii in interiorul Triunghiului Bermudelor. Trebuie subliniat insa ca s-au produs accidente insa si in zonele invecinate. Dintre ele doua disparitii permit sa se ajunga la o solutie stiintifica. In 1961, Albatross, o nava scoala, a disparut subit in largul Floridei luand cu ea 6 din cei 19 membri ai echipajului. Dupa spusele supravietuitorilor, velierul a fost prins intr-o furtuna de o incredibila violenta. In fapt, acest fenomen nu are nimic extraordinar. Numai ca in acea zi, pana atunci, timpul fusese frumos. Velierul inainta pe o mare calda, cand, deodata, o rafala de vant l-a rasturnat. Acest lucru a durat cateva minute apoi marea a redevenit calma. Marinarii au denumit acest fenomen imprevizibil "vijelia alba". La 5 decembrie 1945, s-a produs o disparitie inexplicabila. 5 avioane apartianand flotei aeronavale americane, au plecat din Florida si au disparut fara a lasa nici o urma. Imediat, marina a trimis un avion de salvare care a a explodat in plin zbor. Ancheta nu a permis sa se gaseasca resturile acestuia. Daca el ar fi explodat, acest lucru nu s-ar fi datorat unei rafale violente, sustin martorii.

Misterul "vijeliei albe" este pe punctul de a fi rezolvat ca urmare a prabusirii unui avion in 1975. In acea zi, o rafala descendenta s-a produs chiar in momentul in care avionul a survolat aeroportul. Ea a antrenat o violenta turbulenta atmosferica. Cateva secunde mai tarziu avionul s-a prabusit. Acest vant violent se numeste rafala descendenta si de fapt este o adevarata avalansa de aer care cade dintr-o data dintr-un nor. Vantul care sufla cu peste 300km/ora poate fi absolut distrugator. Fenomenul nu dureaza niciodata mai mult decat cateva minute si seamana mult cu o vijelie alba descrisa de marinari. Studiul afirma ca acest fenomen se produce si in mare. Sub efectul soarelui, energia termica, apele se ridica in atmosfera si antreneaza formarea de cumulo nimbus, deasupra arhipelagului Bermude si pana la Golful Mexic. Cel mai mare dintre aceste cumulo nibus inmagazineaza o vasta energie termica provenind din mare. Astazi se stie ca ele provoaca rafalele coboratoare atat de devastatoare.

Un accident care dezvaluie realitatea. Daca rafalele coboratoare pot sa scufunde orice o nava, chair si pe cea mai mare, in schimb ele nu pot provoca nicio explozie. In mod curios, un accident care a avut loc la o statie de foraj petrolier a permis sa se stabileasca o ipoteza destul de fiabila. In timpul unui foraj a avut loc o explozie si un incendiu a ravasit statia. S-a stabilit ca importante cantitati de metan au scapat din subsolul marin si au urmat la suprafata pentru a lua foc. Acest gaz care urca in forta poate usor sa transforme o platfornma petroliera in scrum. Conform oamenilor de stiinta, iata un scenariu care ar fi dus la disparitia avioanelor: in platorul continental, la peste 500 metri adancime la o temperatura inferioara de 5 garde celsius, hidratul de metan ramane stabil. Cand fundul marii se fragmenteaza sunb efectul unui seism, de exemplu, scapa importante cantitati de metan. Hidratul de metan urca la suprafata apei in tromba. Un vas poate fi astfel prizonier intr-o asemenea mare. El isi peirde flotabilitatea si se scufunda. Cand aceste volume importante de metan ating suprafata apei, gazul, mai usor decat aerul, urca in atmosfera. Cand motorul avionului intra in contact cu metanul, gazul ia foc si aparatul explodeaza. Adevarul se gaseste aici. Putem sa spunem oare ca disparitile misterioase din faimosul Triunghi la Bermudelor nu au de a face cu activiati paranormale? Oamenii de stiinta se abtin sa ofetre o concluzie certa. Totusi, un fapt este calr: atat de multe disparitii in aceata zona nu se pot explica rational.